Este iar soare...

este iar soare peste oraselul meu prafuit si uitat de lume dar niciodata de mine. Plec din nou pentru a ma putea intoarce, ingramadita printre muntii de bagaje ce mi-au invadat camera, incerc sa deslusesc intelesul ultimelor ore petrecute acasa. e unul din cele mai frumoase cuvinte pentru ca aici, acasa, ma asteapta intotdeauna o imbratisare calda, un zambet drag si cunoscut, o vorba buna...aici sunt linistita, e linistea mea si a mintii mele. plec cu gandul ca in 10 zile ma voi intoarce pe meleaguri de mult cunoscute. plec din ceea ce a fost una din cele mai frumoase vacante, un amalgam de sentimente, prea putin gandite, care nici azi nu isi gasesc logica si explicatia, dar azi au obosit sa o mai caute. am venit si iubeam, plec si iubesc in continuare, doar ca acum ma iubesc mai mult pe mine, fetita sau femeia, pe amandoua cele din mine, ele sunt mai importante decat ei, decat ei toti la un loc...cat timp voi mai avea bronzul pe piele stiu sigur ca nu voi uita, bronzul si soarele imi vor aminti mereu... sau cel putin pana cand le va inghiti gerul iernii...pana atunci insa I'll continue to be the cinnamon skin to bring sin to your mind!