Vama nu atat de veche

Orele 23.30 intr-un 19 august plin de aer de tinerete in inima Bucurestiului, la Romana mai exact:
-Hai in Vama!
-Hai!
7.30 a doua zi, dupa 2 ore de somn, o cafea tare in spatele unui oarecare minister, m-am trezit din nou pe un drum ce imi parea cunoscut,din amintiri pe care se asternuse de mult praful, pe care nu mai credeam vre-odata sa le regasesc la fel de vii pentru ca de...vorba aceea, am crescut...
mi-am intins insa piciorusele excesiv de lungi in nisipul din Vama;atunci mi-am dat seama ca nici macar nu plecasem vreo-data, ca anii ce au trecut peste noi nu au dizolvat sarea si piperul noptilor desculte de pe plajele virgine din capatul Romaniei.
sanii mei si-au reconfirmat astazi declaratia de independenta facuta cu ceva ani in urma in acelasi nisip plin de amintiri crapate la fel ca scoicile pe care calc acum.
Ne-am hotarat astazi noi, eu si cu mine, fara tine, ca ne place cine suntem, cine am fost si ca asteptam cu nerabdarea unui copil sa aflam cine vom deveni. Mister nerezolvat inca, dar care isi pastreaza aura pentru simplul fapt ca este o ecuatie prea complicata pentru a putea fi rezolvata la 21 de ani.
Expiratul tot acolo, la locul lui; vamaiotii si ei pe aceleasi plaje cu panzele lor de vise in fata corturilor, dansul descult in nisip de la miezul noptii in nisipul rece,l-am gasit si pe el...ma astepta inca. Berea deja pusa la rece si ciorba de vacuta, traditie deja dupa cele 3 autocare schimbate si 48 de ore in care singura companie a stomacului meu fusese un sandwich.
Incognito, pe nepusa masa si/sau spontan am plecat sa ne gasim, sa ne regasim...asa cate o nebunie pentru fiecare vara ca sa avem ce povesti nepotilor.
Pielea imi e arsa de soare, sufletul ars de tine, dar incetul cu incetul se vindeca, pielea se coojeste, apare in schimb,in locul fostei cicatrici o piele noua, alba, fina, pura si parca de neatins, la fel ca visele si sperantele.
S-a intunecat. Un cocktail, doua, o sticla de vin, o tequila, doua. Angoasa. Nisip rece si valuri ce mi se pleaca la picioare. Se inclina in fata mea si imi dau buna seara. O lacrima. Doua. Trei. Mai multe. Un potop de lacrimi. Vant, cand dinspre tarm, cand de pe mare, cand cald, cand rece, la fel ca dragostea noastra. Am simtit lacrimi alunecandu-mi pe varful degetului mic de la picior. M-ai cuprins toata, m-ai inghitit, iar acum incerc si nu stiu cum sa scap. Un val intreba: de ce apa ce izvoraste din ochii tai e la fel de sarata ca si viata mea? - Pentru ca imi innec lacrimile in marea ce ti-a dat nastere si ce te va lua la ea in cateva clipe, i-am raspuns. Apoi el a plecat. Strigat in larg si pe mal si in mine. Apa ma spala, ma curata...sunt pura acum si sarata ca marea; s-a confundat cu lacrimile mele iar eu nu mai stiu sa fac diferenta intre ele...poate e mai bine asa...medicul meu...marea, soarele...sper ca vara sa nu se termine niciodata, valurile sa nu plece nisipul sa ma iubeasca iar marea sa ma ia la ea...imi e bine, zambesc, rad cu pofta!
Maine din nou soare si din nou cei doi spiridusi ce isi vor independenta in vama veche.

P.S. You look like spring, he told me!

S.

Zambet ars de soare

Am auzit astazi ca marii ii este dor de mine...si ce am mai auzit este ca si mie imi este dor de ea, asa cum am cunoscut-o de la 14 ani, in fiecare vara in Vama Veche. Nostalgie ma inceraca rostind cuvintele sinonime cu adolescenta mea. Trimite-mi te rog o scrisoare de la malul marii mele, adauga in plic un gram de sare, o farama de nisip, iar in loc de timbru lipeste amintirile noastre pe spatele plicului. Nu ar avea niciodata loc pe un timbru atat de mic, dar rogu-te incearca. Incearca sa iti amintesti cine eram si intreaba-te cine suntem. Aminteste-ti de sacul de dormit de pe plaja, de pielea prea arsa de soare, de terasele pline din zi pana in nopate, de tequila si de dansul descult din Vama Veche.
Eu acum scriu si contemplez la un 1 mai in Vama. Ma transpun, simt si visez cu sare pe buze si marea curgandu-mi prin vene. Intre tamplele mele marunte e doar vantul si soapta ta. Sper sa ma intorc ... Sper sa fie inca acolo, ea si adolescenta mea ...si toate amintirile adunate intr-un crampei al sufletului...Visez mare si plaje pustii si intinse, fara urma anilor ce au pasit pe ele, dara griji si cu urma corpului meu pe ele, cu urma zambetului meu prea ars de soare si a gandului tau fugind catre mine. Mi-e dor...

stil a teenager in the back of my mind

"Ce este viata? viata este ca un film porno suedez subtitrat in olandeza. Adica intelegi actiunea fara sa prinzi si sensul povestii. Mai exact, n-o sa intelegi niciodata de ce negrul nu a ramas cu blonda, desi la inceput parea ca se iubeau. La fel probabil, nu am inteles nici eu de ce am mers pentru prima oara in vama, in vama veche. Stiu doar ca acum imi e ingorzitor de dor de acel loc, mi-e dor si mi-as fi dorit sa merg si anul asta sa salvez vama, sau ce a mai ramas din ea impreuna cu voi, toti cei care stiti ce inseamna o vara cu cortul pe plaja, fara hotel de 5 stele cu mic dejun si piscina incluse. De cine as fi vrut, sau am fi vrut sa salvam vama? Pai, probabil cam de aceleasi lucruri ca si anul trecut: de mama aluia care a inventat plasticul, de tatal aluia care a inventat pet-ul de bere aruncat chiar langa cos, de bunicul aluia care a inventat textila, de nepotii aluia care au inventat maneaua, iar dusmanii-i poarta pica.

Si poate ca anul asta nu mai suntem doar impotriva a ceva ci pentru ceva: pentru toate cuplurile discrete care stiu ca a face dragoste pe plaja nu se compara cu nimic in lume si care nu ne-au deranjat niciodata de cand venim in vama, - pentru ei deci-, pentru cei mai frumosi sani care si-au scirs declaratia de independenta inca de acum 10-15 ani, pe nisipul plajelor pustii din Vama de odinioara (inainte ca zicala "unde nu-i cap, vai de silicoane" sa fi aparut inca), pentru cei mai frumosi barbati care stiau sa joace bridge la fel de bine si in costum, dar mai ales in costumul lui Adam, si pentru toate Evele care si-au pierdut ingenuitatea in Vama - asadar pentru cei care stiu sa iubeasca tare si apasat, am decis ca macar anul viitor: mergem in vama!

Mama, imi dai si mie bani de tren, ca de restul ma descurc in Vama!"