De ce trebuie sa dispara din viata noastra oameni pentru a ne da seama cat de mult au insemnat? De ce trebuie sa ne certam, de ce ne varsam ura prin ignoranta, de ce tinem mai mult la mandria noastra decat la o prietenie? Si de ce ajungem sa regretam toate astea doar atunci cand o persoana draga pur si simplu nu mai e? Te vei intoarce acasa, in orasul cu tramvai, cu impresia ca o vei intalni din intamplare pe strada. Te vei trezi maine dimineata cu gandul ca poate iesiti la o cafea, nu tarziu vei realiza insa ca timpul a fost necrutator cu ea, ca ea nu a avut timp sa devina, sa fie, a avut timp doar sa existe, sa insemne, sa reprezinte, sa fie acea persoana care lasa in urma dor si drag, si da multa tristeste, dar daca vei reusi sa iti amintesti mereu doar de felul in care zambea, de bucuria cu care umplea camera in care intra, iti vei da seama ca tristetea nu isi are locul in aceasta fraza. Nu fi trist, vi fericit ca ai avut ocazia cu adevarat sa o cunosti…avem viata inainte? Oricine iti va spune asta la 20 de ani, si ea avea viata inainte! Cine a hotarat ca nu are dreptul la ea? Cine a fost atat de crud incat sa poata spune ca 20 de ani au fost de ajuns? Cine e cel care are puterea de a pune punct, la ceva care avea in cel mai rau caz nevoie de o virgule, la o poveste neterminata sau abia inceputa? Cine…? Alergam prin viata fara sa dam importanta lucrurilor marunte, ne trezim traind intr-un desert doar de noi creat, nimic nu ne multumeste, asteptarea e tot timpul prea lunga, asteparile prea mari, rezultatele prea mici sa le putem observa; nu ne bucuram de clipa, nu stim sa o pretuim. In the back of our mind we do not realize the fact that the following moment could not exist. We fight, not realizing that maybe this time, the time you fight might be the last time you see that person. We do not see good in people, we do not see any good in the moment. Moments are precious, whether bad or good, they will soon turn into memories that should never be forgotten. Just like every moment of our lives that we should treasure and remember, we should have treasured you, now we only get to remember. And when the tears are rolling from our eyes, you should know that down here many people will always keep you in their hearts and minds, and they know that you will watch after them from up above…you are in a better place now, it is only thing we get to say to try make the pain go away, though it will never go!
"Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna, ceea ce nu traim la timp nu mai traim niciodata”
exista intrebari la care, din pacate, nici macar geniul nu a reusit sa dea un raspuns exact. acum un an jumatate si eu am fost pusa in cruda situatie de a ma intreba de ce se moare tanar (si sincera sa fiu nu ma incalzeste cu nimic zicala "ca asa i-a fost scris"; e cea mai mizera expresie inventata de om drept consolare!). cum hotaraste moartea cine moare? este trist ca in orice ar consta existenta unui om pe pamant, la final totul se reduce la amintire. important este acum ca cei care o cunoasteau sa si-o aduca aminte mereu; pentru ca ea acolo sus sa stie ca existenta ei pe pamant nu a fost in van.
RăspundețiȘtergerestii cum se spune: "only the good die young"; totusi este trist...
despre cine e vb?
RăspundețiȘtergere