Would you wear my mask for a day?

Nu este vorba de forma, este vorba de idei mi-am spus. Cu riscul de a nu avea nicio logica, m-am hotarat sa scriu si in noaptea asta, sa scriu furtunos si degeaba...sa scriu asa cum curge sangele amintirilor prin mine, fara folos dar ca un tumult si amalgam de sentimente. Spun degeaba pentru ca la fel ca multe altele din lumea asta si randurile acestea vor ajunge sa pluteasca in neantul trecutului meu...poate iti vei odihni privirea cateva momente peste ele, dar apoi vei uita...si asta ma aduce de unde am plecat, forma nu conteaza atat de mult cat ideea...pt ca ideea ti se va intipari in memorie, va dainui acolo, o vei modela insa dupa bunut-ti plac, draga cititorule, pentru a o personaliza, a o face a ta, un avatar al mintii tale ce poate fi schimbat in orice clipa.
"Filozofari in miez de noapte", imi spun, "de fapt ce miez...sunt doua trecute fix, cum spunea un mare om, si eu iar nu dorm. Ma intreb, "oare gandesc prea mult?", caci gandurile nu imi dau pace, alearga hoinare pe tamplele mele si imi tin genele de vorba...si atunci ii spun mintii: "vreau sa ma odihnesc!"...iar ea raspunde: "atunci cand nu te vei mai gandi la sfarsituri, cand nu vei mai privi viitorul apropiat ca pe ceva asemanator unei prapastii fara fund, cand iti vei da seama ca although everything good comes to end, something even better mught begin poate vei reusi sa iti odihnesti pleoapele pe un zambet si nu pe o lacrima, cum o faci deja de ceva vreme". Asa ca va invit, doamnelor si domnilor, sa zambim, chiar daca nu avem de ce, chiar daca nu ne dorim, chiar daca nu simtim, pe principiul banal si arhicunoscut ca "maine poate fi mai rau (desi in mintea noastra ne spunem mereu, sper sa nu fie)" sau gandidu-ne ca si daca nu ne rezolva toate problemele, acel zambet poate intriga suficient incat sa merite efortul.

Tu ce masca vei purta maine?

Am gasit astazi ceva ce m-a inspirat si in ce m-am regasit intr-un mod ciudat, intr-o existenta care pare de multe ori inutila dar din care simt ca trebuie sa gust pana la ultima faramitura...impartasesc acum cu tine ceva scris de o draga prietena:

"Atunci când ştii sigur că o să cazi, spunea Raluca. Atunci când ştii sigur că o să mori, sublinia Emil. Atunci când ştii sigur că o să fumezi până la ultimul filtru, că o să bei până la ultimul pahar, că o să dansezi până la utima piesă, că o să iubeşti până la ultimul geamăt, că o să crezi până la cea din urmă Înălţare.

Şi atunci, care mai e scopul?

Atunci când ştii sigur că o să rămâi… încerci să te decizi dacă mergi la cumpărături cu un card nelimitat sau te măriţi în blugi…" (Mara)

Zambet ars de soare

Am auzit astazi ca marii ii este dor de mine...si ce am mai auzit este ca si mie imi este dor de ea, asa cum am cunoscut-o de la 14 ani, in fiecare vara in Vama Veche. Nostalgie ma inceraca rostind cuvintele sinonime cu adolescenta mea. Trimite-mi te rog o scrisoare de la malul marii mele, adauga in plic un gram de sare, o farama de nisip, iar in loc de timbru lipeste amintirile noastre pe spatele plicului. Nu ar avea niciodata loc pe un timbru atat de mic, dar rogu-te incearca. Incearca sa iti amintesti cine eram si intreaba-te cine suntem. Aminteste-ti de sacul de dormit de pe plaja, de pielea prea arsa de soare, de terasele pline din zi pana in nopate, de tequila si de dansul descult din Vama Veche.
Eu acum scriu si contemplez la un 1 mai in Vama. Ma transpun, simt si visez cu sare pe buze si marea curgandu-mi prin vene. Intre tamplele mele marunte e doar vantul si soapta ta. Sper sa ma intorc ... Sper sa fie inca acolo, ea si adolescenta mea ...si toate amintirile adunate intr-un crampei al sufletului...Visez mare si plaje pustii si intinse, fara urma anilor ce au pasit pe ele, dara griji si cu urma corpului meu pe ele, cu urma zambetului meu prea ars de soare si a gandului tau fugind catre mine. Mi-e dor...

http://www.youtube.com/watch?v=hy3A0cH2CZ0

home

I realise now that home is good...it can still mean fun, it can still mean friends, it can still mean past and present, but I refuse it to mean future! It will always be home, that place that I call home, and I know I repeat this word, neverending, because it meant everything and will always mean something. it is me the one that has now to choose what. I am the one that moved on with my life, things that are sometimes so hard to fight! Accept the fact your never coming back I say to myself! It is so long it shouldn't hurt! but it hurts! Cause baby I miss what could have been! But I still know I can have a decent conversation with people I haven't seen in years! I still know I can make a difference! I still can laugh! I still can cry! I still have something to come back to and I always will!

Am vazut astazi ca pot zambi, pot rade din suflet asa cum nu am ras de mult, cu oameni pe care nu i-am vazut de mult! am vazut ca am crescut cu folos, ca m-am schimbat dar am ramas aceeasi, asa cum imi doream si imi doresc sa fiu; ca inca mai am rabdare sa ascult si a doua parere si ca nu totul e unanim; ca instinctul nu ma inseala, din nefericire niciodata! ca tot ce am crezut a fost adevarat, ca am fost mintita, ca am iertat, ca am trecut peste; sunt mandra ca am iertat si nu sunt dezamagita ca am facut-o. mi-ar fi placut doar sa stiu adevarul crunt si gol golut atunci cand l-am cerut cu indarjire si cand nu a vrut sa mi se ofere, pentru simplul fapt ca nu! Nu m-am inselat, am avut dreptate, nu imi pare bine, dar adevarul nu e intotdeauna ce doresti, e ceea ce ti se intampla, la fel cum viata e ceea ce ti se intampla atunci cand esti prea ocupat sa faci alte planuri. de aceea eu acum si de acum nu mai fac planuri! pentru ca nu vreau ca viata doar sa mi se intample, vreau sa fiu parte din ea, oricum si oricat de gri sau de neagra ar fi; e tot a mea! asa ca da, mai spun inca o data: viitorul il domin!

Nichita Stanescu - Dreptul la timp

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

(Nichita Stanescu)

!

E din nou tarziu si din nou vreau o tzigara...tzigara mea de dupa miezul noptii...nu pot insa sa o aprind...sta, ma priveste tentanta, la fel cum buzele mele de privesc pe tine de fiecare data cand ne vedem. Am senzatia stranie ca a trecut prea mult timp de cand nu te-am vazut. Mi-e dor de ochii tai privindu-mi buzele si genele si pleoapele dorind sa le faca doar ale lor. Sa le inchida intr-un univers din care sa nu isi mai doreasca sa plece niciodata. Sunt tentatia si ispita eu si ele si noi toate impreuna doar pentru tine...asta doar ca descriere plastica pentru ca voi sa intelegeti cum privesc eu acum tigara ce iese amenintatoare din pachet. As putea sa o aprind daca as vrea cu adevarat, doar ca ma supun riscului ca din nou la 4 dimineata sa aud vocea tunand a tatalui (da my dad...tata meu sau cum vrei sa ii ziceti) spunand: Iar nu pot dormi de fumul tau! Totu ajunge la mine in camera...ai inteles pe dracu! eu initial ma enervez ca de obicei dupa care imi spun ca nu are rost sa imi stric linistea noptii de primavara timpurie mirosind a zambile si a tine cu nimicuri de genul asta...pana la urma pana dimineata fumul inecacios va fi si uitat. deci spun: irelevant!
Nu stiu de ce mirosurile cu iz oriental din camera mea imi dau o stare de melancolie si meditatie primavarateca ce ma duce cu gandul la tine. Nu m-am gandit de mult, parfumul tau nu mi-a mai resetat de mult simturile si acum simt cum totul se intoarce si eu ma intorc si ma intreb daca voi mai avea la ce. E tarziu si simt ca aberez, dar inca sper ca aberez frumos pentru ca fluturasii din stomac, capul in nori si senzatia de "indragosteala" vesnica pe care mi-o da mirosul primaverii nu poate decat sa transforme ganduri intr-o poveste cu iz de romanta pusa pe hartie (sau pe blog ca de' ne-am modernizat!)

All the crazy shit I did tonight Those will be the best memories. I just wanna let it go for the night That would be the best therapy for me.

Aaaa...si inca ceva...ca ma tot intrebati ce am sa fac cu viitorul meu...citand dintr-o buna prietena a mea:
voi ma intrebati: Şi cu viitorul ce faci?
iar eu va voi raspunde: - Îl domin!

Don't regret

Nothing lasts forever, so live it up, drink it down, laugh it off, avoid the bullshit, take chances and never have regrets, because at one point everything you did was exactly what you wanted!

Live high!

As we grow up, we learn that even the one person that wasn't supposed to let us down probably will. You will have your heart broken, probably more than once, and it's harder every time. You'll break hearts too, so remember how it felt when someone broke yours. You'll fight with your best friend and maybe even fall in love with them. You'll blame a new love for things an old one did. You'll cry because time is passing too fast and you'll eventually loose someone close to you. So take too many pictures, laugh too much and love like you've never been hurt because every 60 seconds you spend angry or upset is another minute of happiness you'll never get back!