vineri, 4 septembrie 2009

Kindheit
von
Rainer Maria Rilke
Da rinnt der Schule lange Angst und Zeit
mit Warten hin, mit lauter dumpfen Dingen.
O Einsamkeit, o schweres Zeitverbringen...
Und dann hinaus: die Straßen sprühn und klingen und auf den Plätzen die Fontänen springen
und in den Gärten wird die Welt so weit -.
Und durch das alles gehn im kleinen Kleid,
ganz anders als die andern gehn und gingen -:
O wunderliche Zeit, o Zeitverbringen,
o Einsamkeit.

Und in das alles fern hinauszuschauen:
Männer und Frauen; Männer, Männer, Frauen
und Kinder, welche anders sind und bunt;
und da ein Haus und dann und wann ein Hund
und Schrecken lautlos wechselnd mit Vertrauen -:
O Trauer ohne Sinn, o Traum, o Grauen,
o Tiefe ohne Grund.

Und so zu spielen: Ball und Ring und Reifen
in einem Garten, welcher sanft verblaßt,
und manchmal die Erwachsenen zu streifen,
blind und verwildert in des Haschens Hast,
aber am Abend still, mit kleinen steifen
Schritten nachhaus zu gehn, fest angefaßt -:
O immer mehr entweichendes Begreifen,
o Angst, o Last.

Und stundenlang am großen grauen Teiche
mit einem kleinen Segelschiff zu knien;
es zu vergessen, weil noch andre, gleiche
und schönere Segel durch die Ringe ziehn,
und denken müssen an das kleine bleiche
Gesicht, das sinkend aus dem Teiche schien -:
O Kindheit, o entgleitende Vergleiche.
Wohin? Wohin?

miercuri, 2 septembrie 2009

sex, drugs and rock'n'roll

Te-ai culcat vreo-data cu el din prima noapte si te-ai intrebat daca ai gresit?...ei afla ca, daca a fost suficient de bine, cu siguranta te va cauta si a doua zi...sti, e la fel ca in cazul drogurilor, prima doza e gratis, dupa care incepe sa il coste, si crede-ma chiar daca tu consideri ca pretul e de nimic, pentru el este chiar destul de sau foarte mare...il va costa reamenajarea creierului lui, vei fi ca un designer de interior care incepe sa ii schimbe sinapsele dupa bunul sau plac si chiar daca nu ii convine, stie ca nu e bine si ca s-ar putea alege cu "braindamage" pe viata, nu se va putea opri, pentru ca tu esti dealer-ul si tu pui pretul, el trebuie sa stie doar daca vrea sa il plateasca sau nu.

marți, 1 septembrie 2009

ce suflet frumos ai mai ales cand stai pe tocuri de 12...


Si am revenit! daca va intrebati unde aflati ca la a doua mea casa, in Cluj, dupa un drum pentru care cuvantul "infernal" este mult prea dulce. Am invatat astazi din nou ce inseamna gara, ce inseamna amintirile la care te uiti cum dispar, cu un gust amar deodata cu placuta pe care scrie comunist "Timisoara Nord". Si te uiti mai apoi in gol, dupa care privesti inainte, la viitoarele amintiri care se vor contura timid in orasul in care nu mai ajungi, acolo unde scrie "Cluj-Napoca". Acum 2 ani, pe acelasi drum prafuit (dar cu un tren net mai curat decat acceleratul Timisoara-Botosani), ma incerca un sentiment de tristete si frica; acum un an sentimentul s-a transformat in nerabdare, in dor si bucurie, iar acum, azi, plec de acolo cu un gust amar. Nu, nu sunt trista (in cazul in care va intrebati), sunt doar dezgustata de jegul existential in care traim. Am incetat sa mai sper ca "tu" (oricare ai fi) esti altfel...nu, nu esti! si nu vei fi niciodata, pentru simplul fapt ca nu poti. Intr-o zi poate vei vedea acel lucru pe care ti l-ai dorit, pe care ai crezut ca l-ai primit si ca il ai, ca este deja al tau si ca ti se cuvine. vei realiza insa mai apoi ca de fapt nu l-ai avut si nu-l vei avea niciodata...acela sunt eu, iar eu imi apartin mie. De ce? Pentru ca acum, mai mult ca oricand sunt doar a mea. Nu e vorba de nicio declaratie feminista, asta simt sau, mai bine zis asta am invatat sa simt. Si nu, daca va intrebati sau v-ati intrebat vreo-data daca merita? nu! nu merita!...va merita doar atunci cand va vrea cu adevarat sa stie cine esti, si nu doar "pe sub jartiere"!