At the end of the day...

At the end of the day, when it comes down to it, all we really want is to be close to somebody. So this thing, where we all keep our distance and pretend not to care about each other, is usually a load of bull. So we pick and choose who we want to remain close to, and once we've chosen those people, we tend to stick close by. No matter how much we hurt them, the people that are still with you at the end of the day - those are the ones worth keeping. And sure, sometimes close can be too close. But sometimes, that invasion of personal space, it can be exactly what you need.

What makes me happy

Some little things that make me happy and brighten the most horrible day:
being alive
talking to my friends
buying something I deserve
listening to my fave song
being told I look beautiful
running in the wind
going to sleep
flowers
living with passion and purpose
my car :)
sunshine
family and friends
being free to be myself
big sunglasses
skype
holidays
P!nk
chocolate
beauty products
hugs
rainbows
making people laugh
perfumes
watching my fave TV show
fresh air in the morning
taking pictures
sun tans
seeing friends
pretty colors
that 'clean' feeling after a shower
new outfits
the smell of you
pillow fights
Christmas
my phone :)
sweets
Halloween
dreams
receiving and giving a gift
feeling like I'm on the top of the world
going to Paris
seeing an old friend
kisses
new people
a Long Island Ice Tea
shopping
going to the theatre
youtube
the Annoying Orange
french manicures
swimming pools
lollipops
going hiking
taking my high-heels of when my feet hurt
going home
mom's cookies
bubbles
a late night swim in the sea
finishing a big project
getting good grades at exams
clear blue sky
freedom
laughing
a cold coke on a torrid summer day
love
cigarettes
the smell of fresh coffee in the morning
silly things
making people laugh
sleeping in
knowing I have achieved smth
a good night out
graduation
visiting my grandparents
traveling
having ambitions
writing
curls
knowing my parents are healthy
my new camera :)
strawberries
Erasmus
snow
a smile from a stranger
you
skiing
dressing up
puppies
a good Monday
dancing in the rain

And these are only a few...I can go on and on forever...so there are many things that could make you happy every day, and if they do they can't be that bad...

This is freedom, I'm smiling, you're smiling too

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un... zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.

life's a bitch...it just depends who fucks who

“The most unfair thing about life is the way it ends. I mean, life is tough. It takes up a lot of your time. What do you get at the end of it? A Death! What's that, a bonus? I think the life cycle is all backwards. You should die first, get it out of the way. Then you live in an old age home. You get kicked out when you're too young, you get a gold watch, you go to work. You work forty years until you're young enough to enjoy your retirement. You do drugs, alcohol, you party, you get ready for high school. You go to grade school, you become a kid, you play, you have no responsibilities, you become a little baby, you go back into the womb, you spend your last nine months floating...and you finish off as an orgasm”

GANDACELUL BOC

De ce m-ai prins in pumnul tau,

Si m-ai fortat? Tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca ma doare

Cand tu ma strangi atat de rau?

Primar ca tine- am fost si eu,

Si-am renuntat la primarie,

Si mila trebuia sa-ti fie,

De plansul si mandatul meu!

Din tihna mea din Manastur,

Tu m-ai chemat la Bucuresti,

Si mi-ai promis c-o sa ma cresti,

Acum mi-e clar, te doare-n cur.

De ce ma lasi acum in pom?

Ca-n toate am facut ca tine

Azi plange Clujul dupa mine,

Si plang si cursele Tarom.

Si plange mama mult de tot

Ca i-au trantit in plen baiatul

Si vede la TV tot satul

C-a-luat-o premieru-n bot

Si ochii tatei lacrimi storc

Cu ei in zare tot ramane,

indura-te de ei stapane,

Si lasa-ma sa ma intorc.

Mi-as lua bilete la low cost

Ca azi m-au cam uitat pilotii,

Nu le mai tremura chilotii

Ca cand eram si eu ce-am fost.

Asa plangea un ardelean

In pumnul ce-l strangea sa-l rupa

Si l-a deschis Basescu dupa

Ce-l tot strivise an de an.

A incercat sa-l mai invie;

I-a multumit pentru curaj,

Dar ardeleanul in picaj

S-a prabusit pentru vecie.

Scarbit de fapta ta cea rea,

Degeaba-l plangi pe Boc cu zile.

Ci mergi spasit acum si zi-le

Clujenilor, isprava ta.

Mai zi-le ca de-acum ai vrea

Sa nu mai tot strivesti de zid

Oricare gaza de partid

Care-a trecut prin fata ta.

Iar ca poet, zi-le c-ai vrea

Sa aperi orice vietate,

Oricat de fara-nsemnatate,

Si cu oricata voluptate

In cur, saraca, te-ar pupa.

Sfaturi pentru adultii contemporani

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-hipohondri.... adica noi...

Se spune ca zilnic trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul.In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei. Zilnic trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L.Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure.In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin rosu, pentru acelasi lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o indigestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza.In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura.Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si asa, daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru .Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21 de ore .Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizorul. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora pe jos, adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers. Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentruca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta deasemeni.Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!!(cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare , trebuie sa-ti perii dintii). De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... copiii...In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie ).Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Ce bine ca deja am crescut si nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute,trimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent ….. Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

Gânduri

Ah, doar furtuni ce se îndepărtează vlăguite şi sentimente târzii, gălbejite! Ah, numai păsări ostenite de zbor, rătăcite în zbor, păsări care se lasă prinse în mână, - în mâna noastră! Noi imortalizăm cele ce nu mai au mult de trăit şi de zburat, nu¬mai lucruri istovite şi răscoapte! Şi numai pentru a putea picta după-amiaza voastră, voi, gânduri ale mele scrise şi pictate, numai pentru ea am culori, multe culori, multe gingăşii multicolore, şi ocruri şi cafeniuri şi smaragduri şi carmine cu zecile: - dar nimeni nu va ghici din a mea pictură splendoarea dimineţii voastre, grăbite scântei şi minuni ale singurătăţii mele, bătrânele, iubitele - - răutăcioasele mele gânduri!

plec pe marte

Ma tot gandesc de cateva zile incoace ca ar fi cazul sa plec, sa imi iau zborul, sa decolez...nu stiu cum sa iti spun dar mi-a ajuns, de cafenele, de dupa-amieze plictisite, de cartile din biblioteca citite si recitite, de ora pierdute inutil in spatii virtuale, de intrebarea: unde pleci? de unde vi? de ce e din nou 3 dimineata? (si lista poate continua), de tine indragostit lulea de ea (irelevant cine e), de zgomotul tramvaiului care ma trezeste invariabil la 6 dimineata (aparent m-am dezobijnuit), de tigari, de condus brambura prin oras...de toti si toate. Si daca tot stau si ma gandesc ca trebuie sa plec am decis, maine o iau la picior...sau poate poimaine...de ce poimaine? pai, sa vedem; pentru simplul fapt ca e luni, iar eu am invatat ca lunea incep toate, saptamana, scoala, job, vieti noi, toate incep luni. Asa ca de ce m-as impotrivi eu cliseelor sociale si as decide ca la mine lucrurile incep marti? Hai sa intram in normalitate domle' ca si asa mi s-a spus de prea multe ori in ultima vreme ca am devieri comportamentale (inca in limitele bunului simt, dar de', sunt acolo). De luni schimbam placa, devenim normali, sau mai precis, la fel ca toata lumea...Asta o spun acum, nu voi fi niciodata la fel ca toata lumea; voi fi mereu cea care are nevoie de 5 minute in plus, cea care rade prea zgomotos, se impiedica, iubeste sa isi conduca masina mai ceva ca un baiat, are parul prea cret si mai nou tocurile prea mari (pentru ca de partea cu inaltimea persoanei mele si ce crezi tu despre ea sincer, nu imi mai pasa).
Ne vedem luni, la un ceai in Parcul Central si punem anul ce urmeaza la cale...iar de restul, de vor dori sa mai zaboveasca prin audienta pentru a asista la spectacolul vietii mele, sunteti bine-veniti, de nu, nici o problema, cu ocazia asta se elibereaza locuri pentru noi spectatori.
Carpe noctem! pentru anul ce urmeaza si please God, don't let me be the hideous teacher that all the students want to kill!

Pe luni! Am zis!

mai mult sau mai putin eu

Femeia Varsator - Are pretentii foarte mari si cere de la iubit anumita consideratie. Nu-i place sa fie grabita. O prima intalnire se va termina foarte rar in pat. Nici a doua intalnire nu inseamna pentru ea un flirt. Nu este pudica, dar doreste sa fie convinsa ca aceasta relatie este ceva serios. Femeia varsator este sensibila si are un puternic intelect. Este chiar deosebit de intelectuala. Prietenii o stimuleaza iar daca ii place societatea este foarte vesela si accepta cu placere o invitatie in ultima clipa de la prieteni. Daca simpatizeaza pe cineva, isi deschide nestingherita sufletul, de multe ori intr-un mod nu prea prudent.

Se amesteca cu pasiune in viata altora. Da sfaturi care nu sunt nici dorite, nici urmate. Nu se da inapoi de la munci barbatesti. Ii plac meserii ca mecanic auto sau constructor, dar de cele mai multe ori o intalnim in posturi de conducator. Raspunde provocarilor. Preia cu placere noi responsabilitati pentru ca este convinsa ca face fata tuturor solicitarilor. Pentru ca este inteligenta nu se sperie de greutati, si gaseste multa intelegere pentru altii. Cel mai bine se desfasoara cand trebuie sa conlucreze cu altii, o trasatura caracteristica apreciata de catre oamenii inteligenti. Fiind o umanista pura, o intereseaza toate problemele lumii. O vom intalni in primele randuri in lupta pentru dreptate si intotdeauna de partea celor napastuiti. Intelege suferinta celorlalti, dar nu este binefactatorul care cere rasplata si dragoste. Se adanceste atat de mult in munca incat uita de cele mai multe ori oamenii pentru care se zbate.

Distanta aceasta este prezenta pana si in problemele mai intime. Inainte de toate are curajul propriilor ei convingeri pe care nu le tradeaza niciodata. Daca un proiect esueaza, nu dispera pentru ca este sigura ca din greseli se poate invata, ba mai mult, nu sufera succesul obtinut prea usor. Este fascinanta, distractiva, plina de fantezie, dar poate si foarte incapatanata. Cele mai multe femei varsator au aplicatie spre lucururile oculte si nimic nu le va convinge sa-si tradeze credinta in fenomene supranaturale. Cand sunt convinse ca stiu ceva, nici un argument si nici un fapt real nu le va zdruncina parerea. Femeia varsator simte o mare nevoie de dragoste si prietenie. Gaseste genul opus ca deosebit de atragator, insa cauta partenerul perfect si are mari dificultati in a se hotari. Ca urmare se va casatori tarziu, iar alegerea va surprinde grupul de prieteni.

Va soca de altfel intotdeauna cercul ei de cunostinte conservatoare. Isi doreste un barbat cu care sa se simta cu adevarat femeie si atunci nu o mai intereseaza rasa si religia barbatului. Iubeste lucrurile frumoase. Sa nu uitam sa-i complimentam corpul, caci este o femeie care are nevoie de admiratie. Este foarte ordonata si harnica. Poate fi insa nervoasa, cicalitoare si cheltuitoare, extravaganta in ceea ce priveste confortul personal. Nu va recunoaste insa niciodata aceste greseli. Gaseste ca oamenii care nu doresc decat bani sunt superficiali si nu prea normali. Banul exista pentru ea doar pentru a fi cheltuit si il cheltuie pentru a-si realiza orice dorinta.

Un fum, doua, sa mai trag inca unul sau sa ma apuc de scris? ...da stiu, ultima data cand ma citeai ma lasasem de fumat, e un viciu care inca mi-l permit insa si care cel putin aparent nu lasa rani la fel de adanci ca si tine;
de ce scriu? de ce scriem? de ce ne ascundem printre randuri si cuvinte? de ce sunt 10 grade afara? de ce e gata vara? de ce nu mai zac in nisip cu un green apple in mana? de ce miroase a iarna? deja! de ce ma complic? si cu atat mai mult, de ce imi place?
multe "de ce-uri" pentru orele astea ale diminetii.
astazi am avut timp de pierdut, asa ca ma recitit istoricul blogului...interesanta incursiune in trecut, cu atat mai interesante personajele principale, actorii ce se ascundeau printre litere si zambeau perfid...sunteti doar amintiri dragilor, stati pe pace! (vorba clujeanului)
si atunci un ultim de ce...de ce fiecare litera, rand, paragraf, postare a avut ca pion central un oarecare el...dar cata importanta le dam, domnle'!
stau si astept ziua de maine in orasul cu tramvai in care poti sa mori pana vine politia (pt cunoscatori, remember nebunul cu bata ce ne alerga pe o alee la 2 dimineata)...de ce astept ziua de maine? pai motive sunt multe: in primul rand pentru ca va fi soare (de ce zic asta? pentru ca asa vrea eu!), in al doilea rand pentru ca imi plac diminetile, imi place cum miroase cafeaua (ar trebui sa vezi si tu cat e de buna :P, macar o data), in al treilea rand pentru ca e vineri, pentru ca sunt cu un pas mai aproape de un vis, pentru ca abia astept sa ma intorc la casuta mea, sa imi pun cel mai nou poster pe perete, sa o umplu de poze si de amintiri, doar ale mele, sa fie plina de oameni si de prieteni, mai pe scurt, de viata, sa invatz ce inseamna cu adevarat a locui in cluj, sa ma indragostesc din nou de locul acela asa cum am facut-o ani la rand, sa cutreier strazi la pas, sa miros aer de vechi si nou...

astept sa ma intorc, sa ma regasesc, sa fiu din nou eu cea care stiam ca pot fi acolo! sa astept weekend-uri pentru cate o nebunie in alt oras, sa imi fie dor de Timisoara si sa injur Caile Ferate Romane pentru cele 5 ore de stat in tre...sau depinde de situatie, Drumurile Nationale (in tara asta se gaseste oricum mereu ceva de injurat)

In rest...e tarziu, asa ca noapte buna si ...apropos...nu imi plac horrorurile (3 r intr-un cuvant, u really made an effort!)

Vama nu atat de veche

Orele 23.30 intr-un 19 august plin de aer de tinerete in inima Bucurestiului, la Romana mai exact:
-Hai in Vama!
-Hai!
7.30 a doua zi, dupa 2 ore de somn, o cafea tare in spatele unui oarecare minister, m-am trezit din nou pe un drum ce imi parea cunoscut,din amintiri pe care se asternuse de mult praful, pe care nu mai credeam vre-odata sa le regasesc la fel de vii pentru ca de...vorba aceea, am crescut...
mi-am intins insa piciorusele excesiv de lungi in nisipul din Vama;atunci mi-am dat seama ca nici macar nu plecasem vreo-data, ca anii ce au trecut peste noi nu au dizolvat sarea si piperul noptilor desculte de pe plajele virgine din capatul Romaniei.
sanii mei si-au reconfirmat astazi declaratia de independenta facuta cu ceva ani in urma in acelasi nisip plin de amintiri crapate la fel ca scoicile pe care calc acum.
Ne-am hotarat astazi noi, eu si cu mine, fara tine, ca ne place cine suntem, cine am fost si ca asteptam cu nerabdarea unui copil sa aflam cine vom deveni. Mister nerezolvat inca, dar care isi pastreaza aura pentru simplul fapt ca este o ecuatie prea complicata pentru a putea fi rezolvata la 21 de ani.
Expiratul tot acolo, la locul lui; vamaiotii si ei pe aceleasi plaje cu panzele lor de vise in fata corturilor, dansul descult in nisip de la miezul noptii in nisipul rece,l-am gasit si pe el...ma astepta inca. Berea deja pusa la rece si ciorba de vacuta, traditie deja dupa cele 3 autocare schimbate si 48 de ore in care singura companie a stomacului meu fusese un sandwich.
Incognito, pe nepusa masa si/sau spontan am plecat sa ne gasim, sa ne regasim...asa cate o nebunie pentru fiecare vara ca sa avem ce povesti nepotilor.
Pielea imi e arsa de soare, sufletul ars de tine, dar incetul cu incetul se vindeca, pielea se coojeste, apare in schimb,in locul fostei cicatrici o piele noua, alba, fina, pura si parca de neatins, la fel ca visele si sperantele.
S-a intunecat. Un cocktail, doua, o sticla de vin, o tequila, doua. Angoasa. Nisip rece si valuri ce mi se pleaca la picioare. Se inclina in fata mea si imi dau buna seara. O lacrima. Doua. Trei. Mai multe. Un potop de lacrimi. Vant, cand dinspre tarm, cand de pe mare, cand cald, cand rece, la fel ca dragostea noastra. Am simtit lacrimi alunecandu-mi pe varful degetului mic de la picior. M-ai cuprins toata, m-ai inghitit, iar acum incerc si nu stiu cum sa scap. Un val intreba: de ce apa ce izvoraste din ochii tai e la fel de sarata ca si viata mea? - Pentru ca imi innec lacrimile in marea ce ti-a dat nastere si ce te va lua la ea in cateva clipe, i-am raspuns. Apoi el a plecat. Strigat in larg si pe mal si in mine. Apa ma spala, ma curata...sunt pura acum si sarata ca marea; s-a confundat cu lacrimile mele iar eu nu mai stiu sa fac diferenta intre ele...poate e mai bine asa...medicul meu...marea, soarele...sper ca vara sa nu se termine niciodata, valurile sa nu plece nisipul sa ma iubeasca iar marea sa ma ia la ea...imi e bine, zambesc, rad cu pofta!
Maine din nou soare si din nou cei doi spiridusi ce isi vor independenta in vama veche.

P.S. You look like spring, he told me!

S.

more than my words can say at this time of night

Would you wear my mask for a day?

Nu este vorba de forma, este vorba de idei mi-am spus. Cu riscul de a nu avea nicio logica, m-am hotarat sa scriu si in noaptea asta, sa scriu furtunos si degeaba...sa scriu asa cum curge sangele amintirilor prin mine, fara folos dar ca un tumult si amalgam de sentimente. Spun degeaba pentru ca la fel ca multe altele din lumea asta si randurile acestea vor ajunge sa pluteasca in neantul trecutului meu...poate iti vei odihni privirea cateva momente peste ele, dar apoi vei uita...si asta ma aduce de unde am plecat, forma nu conteaza atat de mult cat ideea...pt ca ideea ti se va intipari in memorie, va dainui acolo, o vei modela insa dupa bunut-ti plac, draga cititorule, pentru a o personaliza, a o face a ta, un avatar al mintii tale ce poate fi schimbat in orice clipa.
"Filozofari in miez de noapte", imi spun, "de fapt ce miez...sunt doua trecute fix, cum spunea un mare om, si eu iar nu dorm. Ma intreb, "oare gandesc prea mult?", caci gandurile nu imi dau pace, alearga hoinare pe tamplele mele si imi tin genele de vorba...si atunci ii spun mintii: "vreau sa ma odihnesc!"...iar ea raspunde: "atunci cand nu te vei mai gandi la sfarsituri, cand nu vei mai privi viitorul apropiat ca pe ceva asemanator unei prapastii fara fund, cand iti vei da seama ca although everything good comes to end, something even better mught begin poate vei reusi sa iti odihnesti pleoapele pe un zambet si nu pe o lacrima, cum o faci deja de ceva vreme". Asa ca va invit, doamnelor si domnilor, sa zambim, chiar daca nu avem de ce, chiar daca nu ne dorim, chiar daca nu simtim, pe principiul banal si arhicunoscut ca "maine poate fi mai rau (desi in mintea noastra ne spunem mereu, sper sa nu fie)" sau gandidu-ne ca si daca nu ne rezolva toate problemele, acel zambet poate intriga suficient incat sa merite efortul.

Tu ce masca vei purta maine?

Am gasit astazi ceva ce m-a inspirat si in ce m-am regasit intr-un mod ciudat, intr-o existenta care pare de multe ori inutila dar din care simt ca trebuie sa gust pana la ultima faramitura...impartasesc acum cu tine ceva scris de o draga prietena:

"Atunci când ştii sigur că o să cazi, spunea Raluca. Atunci când ştii sigur că o să mori, sublinia Emil. Atunci când ştii sigur că o să fumezi până la ultimul filtru, că o să bei până la ultimul pahar, că o să dansezi până la utima piesă, că o să iubeşti până la ultimul geamăt, că o să crezi până la cea din urmă Înălţare.

Şi atunci, care mai e scopul?

Atunci când ştii sigur că o să rămâi… încerci să te decizi dacă mergi la cumpărături cu un card nelimitat sau te măriţi în blugi…" (Mara)

Zambet ars de soare

Am auzit astazi ca marii ii este dor de mine...si ce am mai auzit este ca si mie imi este dor de ea, asa cum am cunoscut-o de la 14 ani, in fiecare vara in Vama Veche. Nostalgie ma inceraca rostind cuvintele sinonime cu adolescenta mea. Trimite-mi te rog o scrisoare de la malul marii mele, adauga in plic un gram de sare, o farama de nisip, iar in loc de timbru lipeste amintirile noastre pe spatele plicului. Nu ar avea niciodata loc pe un timbru atat de mic, dar rogu-te incearca. Incearca sa iti amintesti cine eram si intreaba-te cine suntem. Aminteste-ti de sacul de dormit de pe plaja, de pielea prea arsa de soare, de terasele pline din zi pana in nopate, de tequila si de dansul descult din Vama Veche.
Eu acum scriu si contemplez la un 1 mai in Vama. Ma transpun, simt si visez cu sare pe buze si marea curgandu-mi prin vene. Intre tamplele mele marunte e doar vantul si soapta ta. Sper sa ma intorc ... Sper sa fie inca acolo, ea si adolescenta mea ...si toate amintirile adunate intr-un crampei al sufletului...Visez mare si plaje pustii si intinse, fara urma anilor ce au pasit pe ele, dara griji si cu urma corpului meu pe ele, cu urma zambetului meu prea ars de soare si a gandului tau fugind catre mine. Mi-e dor...

http://www.youtube.com/watch?v=hy3A0cH2CZ0

home

I realise now that home is good...it can still mean fun, it can still mean friends, it can still mean past and present, but I refuse it to mean future! It will always be home, that place that I call home, and I know I repeat this word, neverending, because it meant everything and will always mean something. it is me the one that has now to choose what. I am the one that moved on with my life, things that are sometimes so hard to fight! Accept the fact your never coming back I say to myself! It is so long it shouldn't hurt! but it hurts! Cause baby I miss what could have been! But I still know I can have a decent conversation with people I haven't seen in years! I still know I can make a difference! I still can laugh! I still can cry! I still have something to come back to and I always will!

Am vazut astazi ca pot zambi, pot rade din suflet asa cum nu am ras de mult, cu oameni pe care nu i-am vazut de mult! am vazut ca am crescut cu folos, ca m-am schimbat dar am ramas aceeasi, asa cum imi doream si imi doresc sa fiu; ca inca mai am rabdare sa ascult si a doua parere si ca nu totul e unanim; ca instinctul nu ma inseala, din nefericire niciodata! ca tot ce am crezut a fost adevarat, ca am fost mintita, ca am iertat, ca am trecut peste; sunt mandra ca am iertat si nu sunt dezamagita ca am facut-o. mi-ar fi placut doar sa stiu adevarul crunt si gol golut atunci cand l-am cerut cu indarjire si cand nu a vrut sa mi se ofere, pentru simplul fapt ca nu! Nu m-am inselat, am avut dreptate, nu imi pare bine, dar adevarul nu e intotdeauna ce doresti, e ceea ce ti se intampla, la fel cum viata e ceea ce ti se intampla atunci cand esti prea ocupat sa faci alte planuri. de aceea eu acum si de acum nu mai fac planuri! pentru ca nu vreau ca viata doar sa mi se intample, vreau sa fiu parte din ea, oricum si oricat de gri sau de neagra ar fi; e tot a mea! asa ca da, mai spun inca o data: viitorul il domin!

Nichita Stanescu - Dreptul la timp

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

(Nichita Stanescu)

!

E din nou tarziu si din nou vreau o tzigara...tzigara mea de dupa miezul noptii...nu pot insa sa o aprind...sta, ma priveste tentanta, la fel cum buzele mele de privesc pe tine de fiecare data cand ne vedem. Am senzatia stranie ca a trecut prea mult timp de cand nu te-am vazut. Mi-e dor de ochii tai privindu-mi buzele si genele si pleoapele dorind sa le faca doar ale lor. Sa le inchida intr-un univers din care sa nu isi mai doreasca sa plece niciodata. Sunt tentatia si ispita eu si ele si noi toate impreuna doar pentru tine...asta doar ca descriere plastica pentru ca voi sa intelegeti cum privesc eu acum tigara ce iese amenintatoare din pachet. As putea sa o aprind daca as vrea cu adevarat, doar ca ma supun riscului ca din nou la 4 dimineata sa aud vocea tunand a tatalui (da my dad...tata meu sau cum vrei sa ii ziceti) spunand: Iar nu pot dormi de fumul tau! Totu ajunge la mine in camera...ai inteles pe dracu! eu initial ma enervez ca de obicei dupa care imi spun ca nu are rost sa imi stric linistea noptii de primavara timpurie mirosind a zambile si a tine cu nimicuri de genul asta...pana la urma pana dimineata fumul inecacios va fi si uitat. deci spun: irelevant!
Nu stiu de ce mirosurile cu iz oriental din camera mea imi dau o stare de melancolie si meditatie primavarateca ce ma duce cu gandul la tine. Nu m-am gandit de mult, parfumul tau nu mi-a mai resetat de mult simturile si acum simt cum totul se intoarce si eu ma intorc si ma intreb daca voi mai avea la ce. E tarziu si simt ca aberez, dar inca sper ca aberez frumos pentru ca fluturasii din stomac, capul in nori si senzatia de "indragosteala" vesnica pe care mi-o da mirosul primaverii nu poate decat sa transforme ganduri intr-o poveste cu iz de romanta pusa pe hartie (sau pe blog ca de' ne-am modernizat!)

All the crazy shit I did tonight Those will be the best memories. I just wanna let it go for the night That would be the best therapy for me.

Aaaa...si inca ceva...ca ma tot intrebati ce am sa fac cu viitorul meu...citand dintr-o buna prietena a mea:
voi ma intrebati: Şi cu viitorul ce faci?
iar eu va voi raspunde: - Îl domin!

Don't regret

Nothing lasts forever, so live it up, drink it down, laugh it off, avoid the bullshit, take chances and never have regrets, because at one point everything you did was exactly what you wanted!

Live high!

As we grow up, we learn that even the one person that wasn't supposed to let us down probably will. You will have your heart broken, probably more than once, and it's harder every time. You'll break hearts too, so remember how it felt when someone broke yours. You'll fight with your best friend and maybe even fall in love with them. You'll blame a new love for things an old one did. You'll cry because time is passing too fast and you'll eventually loose someone close to you. So take too many pictures, laugh too much and love like you've never been hurt because every 60 seconds you spend angry or upset is another minute of happiness you'll never get back!

Sleep running through my veins!

Here I am again...sleepless in DTM Airport. To be honest being bored to death wasn't my initial plan for ending this life, but let's say I have to settle with it for now! 6 o'clock in the morning and the second sleepless night in a row. I wonder what Carrie Bradshaw would do in my place, probably the same thing, writing as the only solution for total boredom, or blogging how we like to call it in our way too advanced 21 technological century.
Today I've been sad, yesterday too...it is really not nice to see people go, it is even worse when they suddenly became your friends after just a few months spent together. One might say (or already did)...I am incurable, I get emotionally attached to people against my will, and this might sound cheesy or might make me look bad, but to be honest some of them will be there in the back of my mind for a life time. I had one of my best months with all of you and times not easy to forget. But let's go back now to the real life...25 minutes till the check-in and then walking through the gate which takes me back to what I've been until 4 months ago...because as we all know...what happens in Osnabrueck, stays in Osnabrueck as one of the finest memories of our student life.

Ready and out!
See you next semester (or at least some of you)

What if prince charming had never showed up? Would snow white have slept in the glass coffin forever? Or would she have eventually woken up, spit out the apple, gotten a job, a health care package and a baby from her local sperm bank?

After all, computers crash, people die, relationships fall apart. The best we can do is breath and reboot.

From the series "Another shitty day"

Good morning everyone...it is 23.15 and I am starting to feel alive for today. After a really long but also tiring sleep I woke up at 3 o'clock just to meet one of my new friends. If you are now wondering who she is, well find out now that her middle name is hangover and usually comes with the combination of vodka, wine, beer and a few tequilas. Well I am really wondering how did I get from one of the best parties, teleported in this world that now seems too real, the world called my life (outside from osnabrueck). I am really sick of the phrase: "I got a message a few days ago, telling me nxvxvxvxvxvx about you"! If u wonder now what the strange code nxnxnxnxnxnx means...just know that it is always something bad that u don't want ur parents/boyfriend/girlfriend/best friend or any other person u care about to know. I have to say now that I do not regret anything, no matter how big a mistake it was...but sometimes I wonder...there are so many roads, so many detours, so many choices...how do we know if we made a mistake? Or how do we convince those people that I was talking about earlier, that even if we have hurt them or their feelings it was not an intended mistake, it was an experience we had to have? Well...that's a question I will have to answer before I go home!!!
Well they say life is what happens to you while to busy making other plans! That might just be it, but i am not willing to let mine just pass by, as a short movie with no subtitles! I simply refuse to do that!

Star Dust

It seems as if I am hearing choirs from afar, in a faraway land of the soul and of the universe! It is the second that tells the thought to speak, to break the silence listening to him, the accursed second belonging to the witch from the North, the witch called fate. I can still feel your steps running on my temples, the steps of the white light coming from among my tears, in a rhythmical minuet…and so I have stopped with my eyes wide open toward the horizons, looking for answers `in the eyes of the stars and through a free spirited harmony we became the children of that moment in the night with a new moon, sleeplessness and tenuous feelings. In the long but so lightened night and awake, a thick smoke seems to weigh like a venomous shadow over me, griming moon’s pure, angelic glow…the times go by lucent and thoughts appear and vanish in an deviant disorder, like in a tumble. The rain started dancing infinitely, creating the perfect couple with my own sour tears…the couple, that “us” belonging to the infinite, to the absolute. But what means absolute?...it is everything or nothing, and we are not even able to define the everything, not to say the nothingness…but they are the infinite, we were the infinite and the love will always be…the darkness in my soul is Earth’s longest night, and the moon that had risen in the others would have had the space to play here, to dance and to sing and my thought that was now entering the wonder of a second did not conceive the destiny the next second would have. On the streets we once strolled along are now walking step by step the sign of the infinite, neighboring the moon, the sun and all the zodiac signs and the world that we once knew estranges itself from us, slowly, with its sounds and voices, going towards disappointment and memories, like another life left behind beyond death. I am a strange mosaic of sleep with my eyes open, and of dream with closed eyes, of sleep and sleeplessness, of outbursts of living in the future – in a future bearing the black’s tulip color – of fears that were one time vanquished and many times triumphant, but all exiled by a strong heart beat that has not yet forgotten its past.

Mañana

Podemos pensar que todo lo que la vida nos ofrece mañana es repetir lo que hicimos ayer y hoy. Pero si ponemos atención, nos daremos cuenta de que ningún día es igual a otro.
Cada mañana nos trae una bendición escondida, una bendición que solo sirve para este día, y que no puede ser ni guardada ni desaprovechada. Si no usamos ese milagro hoy, se perderá.

The ballad of a dream

Under the violet sky crowded by savaging birds
She was running as if hypnotized
Between moaning monks and chattering children
Trying to find her way to her lost soul
To that light shouting form the end of the road
A frozen moment in a burning noon – that was she.
Stone walls were surrounding her,
Messengers shouting chants and rituals from afar,
Children painting her dreams on canvas
Magnolias from Mozambic spreading their sents in the black-walled room.
Inspiration of the song of drums,
And of the far-away sad whispering sea
All gathered silently to take her to a new place
Where the bazaar of sentiments could be forgotten,
Where no one can touch crystal dreams,
Where nobody would shatter rainbow childhood memories,
Where sky meets sea,
And where her senses would be assaulted by lilac cent and jasmine flowers,
Where doves sleep in her hands so her soul can rest in their flight to the skies,
Where peace and quiet cast a shadow over chaotic and abnormal;
But the bazaar of sentiments suddenly became the hectic place where she was,
Like falling from the sunless moon,
She landed in the sunny, amber noon.
Holy men talking to serpents in a long-forgotten language,
People to children were savage.
Fires were burning and seeds were roasted,
Pink scarf and rainbow-like “shalvars” were dancing in the wind
As ensigns of a secret, ancient culture.
Burning charcoals and cent of hashish mingled in an erotic inspiration,
A silent chaos was surrounding her,
Her dreams, her feelings
As she could now see the cracks in the walls
And the cracks in her souls.
Feeling like a borrowed dream, living in a borrowed life
She asked herself: “Where am I?”

Zambesc…zambesc pentru simplul fapt ca astazi m-am uitat in urma, am rascolit fotografii si odata cu ele amintiri si zambesc pentru ca sufletul meu a avut puterea sa zambeasca la fiecare dintre ele. Am vazut ochi tristi de copil, am vazut ochi veseli si jucausi, am vazut o inima adolescentina sfaramata in bucatelele pamantului, dar am vazut si privirea de copil indragostit care ma trada atunci, cum ma tradeaza si acum si cum probabil ma va trada o viata intreaga. Si scriind aceste randuri ca reflectie lirica la ceea ce simt, inca zambesc, zambesc trecutului pentru a-i putea rade in fata viitorului si pentru a putea trai clipa. Si sufletul imi zambeste si el a multumire, la multumirea pe care o ofera gandul ca intr-adevar am facut intotdeauna ceea ce mi-am dorit si ca in spatele acelor ochi tristi sau in spatele privirii ametite poate de o bere in plus la 16 ani nu se ascundea nici un regret, la fel cum nu se ascunde nici acum. Sunt mandra, da! Ati auzit bine, sunt mandra ca pot privi in urma fara sa regret NIMIC! Nu as schimba nicio clipa, niciun moment, niciun zambet si nici macar o lacrima. As lasa totul asa cum este, sau cum a fost, pentru ca astazi imi dau seama ca a fost perfect. Am invatat din amintirile desprinse cu drag de pe un format electronic mult prea adaptat mileniului haotic in care traim ca ar trebui sa ma bucur mai mult, sa tanjesc mai putin dupa ceea ce nu am acum, sa rad mai des si sa plang mai rar, sa nu regret acum, pentru ca peste cativa ani, singurul lucru pe care il voi regreta este regretul de azi! Va anunt ca de 10 minute nu imi pot lua zambetul prostesc de pe fata in fata amintirilor mele, in fata experientelor, a copilariei si a adolescentei. Ma bucur ca pot sa ma vad, atat de clar, sa vad cum timpul a trecut, zic eu, cu folos. Sa vad ca am schimbat exact ce imi doream sa schimb si am pastrat acele lucruri pe care nu vreau sa le pierd niciodata din mine. Zambesc acum la poze cu fosti iubiti, cu oameni care la un moment dat au starnit lacrimi pe un obraz poate mult prea tanar, dar la care acum le multumesc pentru ca au contribuit la ceea ce sunt. Zambesc la poze din pesteri, cu amintirea acelei nebunii de weeknd in care tata, da al meu tata, habar nu avea unde am plecat…si nici astazi nu regret ca am facut-o. Amintirea pe care o am astazi a meritat pedeapsa de doua saptamani de izolare . Zambesc la cei 18 ani pe care ii aveam la majorat si la cenusaresele care s-au transformat toate pentru noaptea banchetului de sfarsit de clasa a 12-a. Zambesc la chipurile parintilor, pe fata carora astazi vad un rid in plus si in parul carora pot sa numar ceva mai multe fire albe, asta pentru ca timpul nu uita sa ne aminteasca ca nu sta in loc…si le multumesc. Zambesc la prieteni care acum apar doar in poze, pentru ca drumurile nu ne mai sunt de mult aceleasi, pe care nu i-am vazut de ani si multi ani vor trece pana poate ii voi vedea din nou…dar zambesc cu convingerea ca viata ne va mai aduce macar o data in acelasi loc. Zambesc la ochii mei prea negrii si la bratarile cu prea multe tinte. Zambesc la adolescentul rebel care eram si la femeia convingatoare ce sper ca voi fi. Zambesc pentru ca pot simti si acum, dupa ce timpul si-a tesut coroana peste amintiri, ceea ce am simtit in fiecare din acele momente si imi pare rau ca nu puteti arunca o privire macar in sufletul meu pentru a vedea cata bucurie se ascunde acolo. Va multumesc acum ca am avut cu cine impartasii momente si ca acum am pe cine sa port in amintire, ca ati facut parte din viata mea, ca m-ati iubit, ca m-ati facut sa rad isteric, ca m-ati certat, ca m-ati facut sa zambesc, ca m-ati facut sa plang, ca m-ati ajutat sa trec peste, ca m-ati facut sa dansez si sa cant, ca am invatat impreuna si ce inseamna betia la 16 ani in Vama dar si ce poate insemna o cenusareasa de 20 de ani pe tocuri intr-un loc cochet sau select, ca putem sa privim inapoi impreuna dar cu atat mai mult inainte, ca ati existat sau ca existati in viata mea…pentru toate astea: ma inclin in fata amintirilor, fara de care eu cea de astazi nu ar putea fi!

Realtionship?

Later that day I got to thinking about relationships. There are those that open you up to something new and exotic, those that are old and familiar, those that bring up lots of questions, those that bring you somewhere unexpected, those that bring you far from where yo...u started, and those that bring you back. But the most exciting, challenging and significant relationship of all is the one you have with yourself. And if you can find someone to love the you you love, well, that's just fabulous