home

I realise now that home is good...it can still mean fun, it can still mean friends, it can still mean past and present, but I refuse it to mean future! It will always be home, that place that I call home, and I know I repeat this word, neverending, because it meant everything and will always mean something. it is me the one that has now to choose what. I am the one that moved on with my life, things that are sometimes so hard to fight! Accept the fact your never coming back I say to myself! It is so long it shouldn't hurt! but it hurts! Cause baby I miss what could have been! But I still know I can have a decent conversation with people I haven't seen in years! I still know I can make a difference! I still can laugh! I still can cry! I still have something to come back to and I always will!

Am vazut astazi ca pot zambi, pot rade din suflet asa cum nu am ras de mult, cu oameni pe care nu i-am vazut de mult! am vazut ca am crescut cu folos, ca m-am schimbat dar am ramas aceeasi, asa cum imi doream si imi doresc sa fiu; ca inca mai am rabdare sa ascult si a doua parere si ca nu totul e unanim; ca instinctul nu ma inseala, din nefericire niciodata! ca tot ce am crezut a fost adevarat, ca am fost mintita, ca am iertat, ca am trecut peste; sunt mandra ca am iertat si nu sunt dezamagita ca am facut-o. mi-ar fi placut doar sa stiu adevarul crunt si gol golut atunci cand l-am cerut cu indarjire si cand nu a vrut sa mi se ofere, pentru simplul fapt ca nu! Nu m-am inselat, am avut dreptate, nu imi pare bine, dar adevarul nu e intotdeauna ce doresti, e ceea ce ti se intampla, la fel cum viata e ceea ce ti se intampla atunci cand esti prea ocupat sa faci alte planuri. de aceea eu acum si de acum nu mai fac planuri! pentru ca nu vreau ca viata doar sa mi se intample, vreau sa fiu parte din ea, oricum si oricat de gri sau de neagra ar fi; e tot a mea! asa ca da, mai spun inca o data: viitorul il domin!

Nichita Stanescu - Dreptul la timp

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

(Nichita Stanescu)

!

E din nou tarziu si din nou vreau o tzigara...tzigara mea de dupa miezul noptii...nu pot insa sa o aprind...sta, ma priveste tentanta, la fel cum buzele mele de privesc pe tine de fiecare data cand ne vedem. Am senzatia stranie ca a trecut prea mult timp de cand nu te-am vazut. Mi-e dor de ochii tai privindu-mi buzele si genele si pleoapele dorind sa le faca doar ale lor. Sa le inchida intr-un univers din care sa nu isi mai doreasca sa plece niciodata. Sunt tentatia si ispita eu si ele si noi toate impreuna doar pentru tine...asta doar ca descriere plastica pentru ca voi sa intelegeti cum privesc eu acum tigara ce iese amenintatoare din pachet. As putea sa o aprind daca as vrea cu adevarat, doar ca ma supun riscului ca din nou la 4 dimineata sa aud vocea tunand a tatalui (da my dad...tata meu sau cum vrei sa ii ziceti) spunand: Iar nu pot dormi de fumul tau! Totu ajunge la mine in camera...ai inteles pe dracu! eu initial ma enervez ca de obicei dupa care imi spun ca nu are rost sa imi stric linistea noptii de primavara timpurie mirosind a zambile si a tine cu nimicuri de genul asta...pana la urma pana dimineata fumul inecacios va fi si uitat. deci spun: irelevant!
Nu stiu de ce mirosurile cu iz oriental din camera mea imi dau o stare de melancolie si meditatie primavarateca ce ma duce cu gandul la tine. Nu m-am gandit de mult, parfumul tau nu mi-a mai resetat de mult simturile si acum simt cum totul se intoarce si eu ma intorc si ma intreb daca voi mai avea la ce. E tarziu si simt ca aberez, dar inca sper ca aberez frumos pentru ca fluturasii din stomac, capul in nori si senzatia de "indragosteala" vesnica pe care mi-o da mirosul primaverii nu poate decat sa transforme ganduri intr-o poveste cu iz de romanta pusa pe hartie (sau pe blog ca de' ne-am modernizat!)

All the crazy shit I did tonight Those will be the best memories. I just wanna let it go for the night That would be the best therapy for me.

Aaaa...si inca ceva...ca ma tot intrebati ce am sa fac cu viitorul meu...citand dintr-o buna prietena a mea:
voi ma intrebati: Şi cu viitorul ce faci?
iar eu va voi raspunde: - Îl domin!

Don't regret

Nothing lasts forever, so live it up, drink it down, laugh it off, avoid the bullshit, take chances and never have regrets, because at one point everything you did was exactly what you wanted!

Live high!

As we grow up, we learn that even the one person that wasn't supposed to let us down probably will. You will have your heart broken, probably more than once, and it's harder every time. You'll break hearts too, so remember how it felt when someone broke yours. You'll fight with your best friend and maybe even fall in love with them. You'll blame a new love for things an old one did. You'll cry because time is passing too fast and you'll eventually loose someone close to you. So take too many pictures, laugh too much and love like you've never been hurt because every 60 seconds you spend angry or upset is another minute of happiness you'll never get back!