cheesy...but love

It’s impossible to grasp just how powerful love is, it can sustain us through trying times or motivate us to make extraordinary sacrifices, it can force decent men to commit the darkest deeds, or compel ordinary women to search for hidden truths, and long after we’re gone love remains burned into our memories…we all search for love but some of us after we found it wish we hadn’t...and we lie to ourselves and others around us...
Yes, each new day brings with it a new set of lies; the worst are the ones we tell ourselves before we fall to sleep. We whisper them in the dark telling ourselves that we are happy, or that he is happy, that we can change, or that he will change his mind, we persuade ourselves we can live with our sins, or that we could live without him. Yes, each night we go to sleep we the hope that one morning it will all be true.

In memoriam...

De ce trebuie sa dispara din viata noastra oameni pentru a ne da seama cat de mult au insemnat? De ce trebuie sa ne certam, de ce ne varsam ura prin ignoranta, de ce tinem mai mult la mandria noastra decat la o prietenie? Si de ce ajungem sa regretam toate astea doar atunci cand o persoana draga pur si simplu nu mai e? Te vei intoarce acasa, in orasul cu tramvai, cu impresia ca o vei intalni din intamplare pe strada. Te vei trezi maine dimineata cu gandul ca poate iesiti la o cafea, nu tarziu vei realiza insa ca timpul a fost necrutator cu ea, ca ea nu a avut timp sa devina, sa fie, a avut timp doar sa existe, sa insemne, sa reprezinte, sa fie acea persoana care lasa in urma dor si drag, si da multa tristeste, dar daca vei reusi sa iti amintesti mereu doar de felul in care zambea, de bucuria cu care umplea camera in care intra, iti vei da seama ca tristetea nu isi are locul in aceasta fraza. Nu fi trist, vi fericit ca ai avut ocazia cu adevarat sa o cunosti…avem viata inainte? Oricine iti va spune asta la 20 de ani, si ea avea viata inainte! Cine a hotarat ca nu are dreptul la ea? Cine a fost atat de crud incat sa poata spune ca 20 de ani au fost de ajuns? Cine e cel care are puterea de a pune punct, la ceva care avea in cel mai rau caz nevoie de o virgule, la o poveste neterminata sau abia inceputa? Cine…? Alergam prin viata fara sa dam importanta lucrurilor marunte, ne trezim traind intr-un desert doar de noi creat, nimic nu ne multumeste, asteptarea e tot timpul prea lunga, asteparile prea mari, rezultatele prea mici sa le putem observa; nu ne bucuram de clipa, nu stim sa o pretuim. In the back of our mind we do not realize the fact that the following moment could not exist. We fight, not realizing that maybe this time, the time you fight might be the last time you see that person. We do not see good in people, we do not see any good in the moment. Moments are precious, whether bad or good, they will soon turn into memories that should never be forgotten. Just like every moment of our lives that we should treasure and remember, we should have treasured you, now we only get to remember. And when the tears are rolling from our eyes, you should know that down here many people will always keep you in their hearts and minds, and they know that you will watch after them from up above…you are in a better place now, it is only thing we get to say to try make the pain go away, though it will never go!

"Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna, ceea ce nu traim la timp nu mai traim niciodata”

"Life's like an hourglass glued to the table"

Kindheit
von Rainer Maria Rilke
Da rinnt der Schule lange Angst und Zeit
mit Warten hin, mit lauter dumpfen Dingen.
O Einsamkeit, o schweres Zeitverbringen...
Und dann hinaus: die Straßen sprühn und klingen und auf den Plätzen die Fontänen springen
und in den Gärten wird die Welt so weit -.
Und durch das alles gehn im kleinen Kleid,
ganz anders als die andern gehn und gingen -:
O wunderliche Zeit, o Zeitverbringen,
o Einsamkeit.

Und in das alles fern hinauszuschauen:
Männer und Frauen; Männer, Männer, Frauen
und Kinder, welche anders sind und bunt;
und da ein Haus und dann und wann ein Hund
und Schrecken lautlos wechselnd mit Vertrauen -:
O Trauer ohne Sinn, o Traum, o Grauen,
o Tiefe ohne Grund.

Und so zu spielen: Ball und Ring und Reifen
in einem Garten, welcher sanft verblaßt,
und manchmal die Erwachsenen zu streifen,
blind und verwildert in des Haschens Hast,
aber am Abend still, mit kleinen steifen
Schritten nachhaus zu gehn, fest angefaßt -:
O immer mehr entweichendes Begreifen,
o Angst, o Last.

Und stundenlang am großen grauen Teiche
mit einem kleinen Segelschiff zu knien;
es zu vergessen, weil noch andre, gleiche
und schönere Segel durch die Ringe ziehn,
und denken müssen an das kleine bleiche
Gesicht, das sinkend aus dem Teiche schien -:
O Kindheit, o entgleitende Vergleiche.
Wohin? Wohin?

sex, drugs and rock'n'roll

Te-ai culcat vreo-data cu el din prima noapte si te-ai intrebat daca ai gresit?...ei afla ca, daca a fost suficient de bine, cu siguranta te va cauta si a doua zi...sti, e la fel ca in cazul drogurilor, prima doza e gratis, dupa care incepe sa il coste, si crede-ma chiar daca tu consideri ca pretul e de nimic, pentru el este chiar destul de sau foarte mare...il va costa reamenajarea creierului lui, vei fi ca un designer de interior care incepe sa ii schimbe sinapsele dupa bunul sau plac si chiar daca nu ii convine, stie ca nu e bine si ca s-ar putea alege cu "braindamage" pe viata, nu se va putea opri, pentru ca tu esti dealer-ul si tu pui pretul, el trebuie sa stie doar daca vrea sa il plateasca sau nu.

ce suflet frumos ai mai ales cand stai pe tocuri de 12...

Si am revenit! daca va intrebati unde aflati ca la a doua mea casa, in Cluj, dupa un drum pentru care cuvantul "infernal" este mult prea dulce. Am invatat astazi din nou ce inseamna gara, ce inseamna amintirile la care te uiti cum dispar, cu un gust amar deodata cu placuta pe care scrie comunist "Timisoara Nord". Si te uiti mai apoi in gol, dupa care privesti inainte, la viitoarele amintiri care se vor contura timid in orasul in care nu mai ajungi, acolo unde scrie "Cluj-Napoca". Acum 2 ani, pe acelasi drum prafuit (dar cu un tren net mai curat decat acceleratul Timisoara-Botosani), ma incerca un sentiment de tristete si frica; acum un an sentimentul s-a transformat in nerabdare, in dor si bucurie, iar acum, azi, plec de acolo cu un gust amar. Nu, nu sunt trista (in cazul in care va intrebati), sunt doar dezgustata de jegul existential in care traim. Am incetat sa mai sper ca "tu" (oricare ai fi) esti altfel...nu, nu esti! si nu vei fi niciodata, pentru simplul fapt ca nu poti. Intr-o zi poate vei vedea acel lucru pe care ti l-ai dorit, pe care ai crezut ca l-ai primit si ca il ai, ca este deja al tau si ca ti se cuvine. vei realiza insa mai apoi ca de fapt nu l-ai avut si nu-l vei avea niciodata...acela sunt eu, iar eu imi apartin mie. De ce? Pentru ca acum, mai mult ca oricand sunt doar a mea. Nu e vorba de nicio declaratie feminista, asta simt sau, mai bine zis asta am invatat sa simt. Si nu, daca va intrebati sau v-ati intrebat vreo-data daca merita? nu! nu merita!...va merita doar atunci cand va vrea cu adevarat sa stie cine esti, si nu doar "pe sub jartiere"!

Ce alegi? Cosmopolitanul sau cartea de povesti?

Neantul ne acopera. As vrea sa scriu acum despre lume si despre mine. Eu nu ma identific insa cu lumea, ea pare acum prea mare pt mine darr prea mica pt ca eu sa am loc sa joc in ea . scriu acum la inceput de viata si spun inceput pentru ca au trecut 19 ani si parca nu a trecut nici unul. Relativitatea timpului ma invaluie si simt cum ma inghite pamantul lui dumnezeu. Scriu acum despre un inceput departe de tot ce am invatat, de tot ce am avut, de tot ce am iubit si inca iubesc. Sunt departe de mine si nu ma regasesc nici printre randuri, nici in carti nici in paharul de "Cola cu lamaie". La inceputul aceste expreiente launtrice numite viata, acel cola cu lamaie a fost inlocuit de un mult mai sofisticat frappe, si odata cu el eu cea de atunci a fost inlocuita de eu cea de acum. Ma plimb pe strazi nicidecum pustii dar atat de goale, si mi-e dor de pustietatea strazilor din "satul cu tramvai", pustietate plina de sentiment, de dor si de mirosul ocrotitor a tot ceea ce stiam deja. Simt acum ca am dat totul pentru nimic si atunci scriu, pentru a comprima nimicul meu si a-l da posteritatii. Sper ca tu, prietene, sa faci din nimicul tau ceva, in singuratatea ta invata ca si peretii iti pot fi prieteni, si hratia si penelul si literele invatate de demult. Invata ca si perna ce iti suporta lacrimile te poate asculta, ca strigatul tau va fi la fel de auzit de ea ca de cei ce acum te inconjoara. Invata sa iti accepti singuratatea ca pe o maturitate dar nu te complace in ea. alearga sa te cunosti chiar si atunci cand nu te regasesti, danseaza ca sa iubesti, chiar si atunci cand acest lucru nu iti e permis, zambeste ca sa cuceresti chiar daca nu crezi in zambetul tau ca in acela imaculat vazut intr-o revista, priveste ca sa iti amintesti. Alearga, danseaza, zambeste, priveste, daca poti si iti permiti luxul iubeste iar din cand in cand acorda-ti un moment in care sa fi tu! DA! inca am voie sa fiu eu, inca am voie sa am doar 19 ani, inca am voie sa fiu copil, inca am voie sa nu dau dovada de maturitatea pe care tu mi-o ceri fara ca asta sa fie confundata cu prostie. Si daca tu o numesti prostie, inseamna ca tu nu mai sti sa fi copil, inseamna ca pana si inteligenta ta e relativa.
Si dupa ce mi-am permis sa fiu copil, imi voi lua din nou pantofii cu toc si sacoul negru, nu voi uita fondul de ten si rujul rosu si nici Cosmopolitanul din geanta mult prea mare dar niciodata destul de incapatoare. Imi voi scrie din nou in frunte crezul cum ca voi ajunge si eu mare, ma voi stradui din rasputeri sa fiu perfecta chiar daca asta nu se va intampla niciodata si voi creste din nou. Dar stiu ca mi-am odihnit lacrimile in copilul din mine, in fetita creata ce inca nu e femeie, dar de multe ori se vrea a fi. Poate prea devrem sa fiu femeie, poate prea tarziu sa fiu copil, dar poate momentul ideal sa fiu cate putin din fiecare. Norocosilor voi ce le cunoasteti pe amandoua cele ce zac in mine. Si stai, nu te agita, nu am zis sa ma crest, pentru asta exista constiinta mea. dar da-mi timp sa cresc si dca imi suporti umbra ce se va extinde continuu, accepta-ma langa tine. Dar nu imi lua armele si sperantele si visele, sustine-ma si plangi cu mine, iar daca nu o faci nu imi judeca lacrimile. Inca nu stiu ce vrei, fetita sau femeia, rujul rosu sau buclele inocente, maturitatea sau stangacia? Ei bine, daca nu te poti decide, cu atat mai bine, odata cu mine le primesti pe toate, si Cosmopolitanul si cartea de povesti din amintirile bunicii. Tot ce te rog acum e sa le iei ca atare, nu incerca sa le schimbi le voi schimba eu pe toate atunci cand va veni momentul, accepta-ma pe mine, fetita creata care isi doreste atat de mult sa spuna un simplu dar atat de complicat "te iubesc!".

nebun de alb

nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tampla soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai duce lumea ale sale

Si pe-un perete alb de muze mute

Nebunii negri-si cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili purtand parinti inspate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca prind nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon sï nume de regïna

(A. Paunescu)

Hrana ideala pentru bulimia dezamagirii, dragostea ne poarta spre o calatorie plina de glorie...si totusi iubim, iar acest "totusi" acopera un infinit

Cosmogonia mea personala adauga la haosul primordial o infinitate de puncte de suspensie...